Nu ”vă riscați” că râde limba de voi! Fiți în schimb reflexivi la tot ce vă înconjoară!

0
175
hunedorean

V-ați riscat suficient. Nu ”vă mai riscați”! Vă place riscul, așa-i? Simțiți că aveți nevoie de el pentru a rezista? Sigur, e un mod de viață, dar nu întotdeauna ”a te risca” acceptă ”canoanele limbii române”. Sfatul nostru este să nu riscați nimic pentru a ajunge la obiective intangibile. Ce e intangibil trebuie să aștepte o nouă etapă. Next level-ul, cum spun cei poligloți. Noi rămânem pe limba română și până una alta nu abandonăm Scaiul de pe limbă.

Am uitat? Scaiul de pe limbă nu cere riscuri. Deci…

Să riscăm cu limite. Cu limite permisive. A risca este un verb care nu acceptă diateza reflexivă. Nu riscați să “vă riscați” să credeți în competența celor care vorbesc, dar nu au argumente. Doar vă îmbată cu apă rece. Țineți cont de normele actuale, cotidiene, și nu credeți că dacă “ne riscăm” să-i credem este corect.

Risc totul pentru a fi un bun român, dar ”nu mă risc” să cred că România poate supraviețui doar cu ”ei”. Cum care ei? Ei cei pentru care ”neam românesc” e identic și ”la fel” cu ”ne-am dezobișnuit să fim buni români” sau ”ne-am obișnuit să repetăm o minciună până devine adevăr”. Acest tip de oameni reprezintă un alt ”neam”.

Așadar, fii “reflexiv” când trebuie să iei decizii. Da, fii reflexiv într-o țară cu un “indicativ” de netrebnici puși să conducă sisteme. Dar ”nu risca” reflexiv. Suntem martori, fără prea mari eforturi, la riscurile pe care ei ni le pun pe masa zilnică. “Imunoglobulina”, de exemplu, este un cuvânt rostit incorect de cei care rămân “pasivi” în fața limbii române. Dar ei ”se riscă” și sunt la fel de pasivi și în fața unor copii care au atât de multă nevoia de “injecția lor de bunăvoință”. Nu fiți ca ei!

Fiți buni români! Acest risc este garantat câștigător. Noi nu mai riscăm să ne lăsăm convinse că omul poate învinge orice de unul singur.

prof. Cristina CIUCU

editor Ramona ROȘULESCU