Ultima vară cu tei ?

0
134

Am citit în multe zile şi seri scrieri ale unor oameni trecuţi prin „viaţa” lagărelor, deportărilor şi beciurilor naziste sau comuniste. Am citit despre Experimentul Piteşti, am citit Cinci Ani La Auschwitz, am citit despre suferinţele românilor din Basarabia deportaţi în gulagul sovietic, Să nu e răzbunaţi, am citit şi numeroase relatări independente despre suferinţele şi crimele din puşcăriile naziste sau comuniste. Am citit suficient ca să-mi fac o părere! Am citit şi Feţele tăcerii, unde Carol este zidit în subsolul casei şi apoi scrie de acolo, într-o „splendidă” ironie, împotriva lui şi a familiei din care face parte… ca să trăiască!

În casa părinţilor mei, undeva în Gorj, am o bibliotecă de vacanţă. La poarta casei avem un tei care umple toată curtea cu parfumul lui. În fiecare seară de vară când sunt acolo, în biblioteca de vacanţă, aleg să citesc cu geamurile deschise. La fel şi acum, în această vară. Parfumul de tei inundă toată camera mea. Stau în mica bibliotecă şi citesc. În dormitor televizorul „merge” în surdină. Din difuzoarele lui aud ştiri despre cum se cer scuze la puşcăriaşi, despre cum trebuie să se acţioneze asupra celor care nu sunt de acord cu ceea ce vor majoritarii.

Privesc rândurile de cărţi „zidite” unele peste altele lângă peretele din dreapta mea şi nu înţeleg ce se vrea de cel care reclamă în difuzoare că doreşte dreptate până la capăt.

Este undeva în jurul orei 22. Băiatul meu doarme la parter cu bunicii. Fata mea doarme cu mine. O privesc în lumina uşii întredeschise. Este mică şi senină! Nimic din aerul serii de vară, plin de parfum de tei, nu anunţă ceva rău.

Citesc în continuare din două cărţi interesante. Una despre genetică, alta despre religie! Când, cum, ca să nu mă plictisesc! Să alternez şi să înţeleg mai bine ce pare de neînţeles!

Eu şi generaţia mea nu am cunoscut democraţia generaţiilor similare nouă Vestului Europei. Dar am cunoscut cel puţin ce înseamnă democraţia ca început. Din păcate cei care ar fi trebuit să o facă puternică au făcut din ea instrument de corupţie.

Sper din suflet pentru copiii noştri, ai acestei generaţii, ca această vară să nu fie ultima cu tei!

Valentin Fulger