Valea Jiului – locul unde tranziţia către economia de piaţă a fost una dureroasă

0
125
ce

Valea Jiului rămâne acea zonă a judeţului Hunedoara în care latura socială se confruntă cu particularităţi specifice. De la o interpretare subiectivă, deformată, până la implicaţii abuzive ale indivizilor sau chiar ale statului. Stat care de cele mai multe ori a tratat acest sector ca pe o “mămăligă” ce uneori şi bubuie. Cum văd specialişti acest subiect? Cum simte populaţia această realitate?

Valea Jiului, la graniţa economiei de piaţă

Lucrarea este una centrată pe practică, fără a încerca să teoretizăm asupra conceptului de libertate. Plecăm totuşi de la câteva dintre ideile lui Friedrich A. Hayek, şi mai ales de la una dintre afirmaţiile sale. „Valoarea privilegiului securităţii creşte permanent, revendicarea lui devine tot mai insistentă, iar până la urmă obţinerea lui este dorită cu orice preţ, chiar cu preţul libertăţii” (F.A. Hayek, Drumul către servitute, 1993, p.144).

Nu întâmplător am ales să analizăm populaţia Văii Jiului din această perspectivă şi sub imperiul acestei afirmaţii. Valea Jiului este locul în care tranziţia la economia de piaţă a fost poate cea mai dureroasă social din tot spaţiul românesc. Am cerut subiecţilor incluşi în cercetare să răspundă întrebărilor noastre urmând o logică temporală.

Ce se întâmplă cu problemele socio-economice?

Nu contează perioada de timp sau de tipul de societate în care alegem să ne plasăm. Indivizii, şi colectivitatea în general, se confruntă cu o serie de probleme care se cer a fi rezolvate de către cei care conduc societatea. Pentru a nu le detalia excesiv, le-am grupat sub titulatura de probleme socio-economice. Precizăm că am cerut părerea vizavi de subiectele analizate şi respondenţilor. În momentele la care facem referire fie nu erau angajaţi în muncă, fie nu erau născuţi. În acest fel am încercat să vedem cum memoria colectivă are puterea de a influenţa modul de gândire şi de a întreţine judecăţi şi mentalităţi pe care le-am  putea numi inerţiale.

Mineritul – din nou factor decisiv

Facem de asemenea o precizare importantă în înţelegerea etapelor pe care le-am utilizat. Fără niciun partizanat politic, am recurs la o etapizare care concordă cu interesul acordat mineritului de statul român. Mineritul privit ca principală ramură de activitate în zonă.  Vezi Ioan Valentin Fulger, Ion Hirghidus,  Influenţa evoluţiei mineritului din Valea Jiului asupra calităţii vieţii locuitorilor din această zonă, în, Lucrările Ştiinţifice ale Simpozionului Internaţional Multidisciplinar„Universitaria Simpro”, Socio-Human Sciences, 2010, pp.40-45.

Figura 1. – Compararea rezolvării problemelor socio-economice de către autorităţi

Statul, asistentul de serviciu

Este evident cum odată cu trecerea timpului populaţia resimte din ce în ce mai puţin implicarea statului în soluţionarea dificultăţilor sociale şi economice cotidiene. Implicare prin  forurile de care acesta dispune. Adică prin consilii locale, primării, direcţii judeţene, consiliul judeţean, prefectura, agenţiile guvernamentale, guvernul în ansamblu. Practic, timp de 20 de ani, ponderea celor care indică slaba implicare a autorităţilor în aşa ceva creşte cu 70 de procente. Extremele sunt edificatoare. Până în 1989 doar 15% din populaţie considera implicarea autorităţilor ca foarte mică. Pupă 2008 şi până în prezent (2010) 85% din populaţie reclama acest tip de implicare. Revenind la F.A.Hayek recunoaştem, cel puţin aparent, în cele expuse mai sus trecerea treptată de la o organizare socială de tip militar (înţeleasă ca stat centralizat excesiv cu economie planificată) la o organizare socială de tip comercial. În organizarea comercială a societăţii individului îi sunt proprii atât opţiunea (ca libertate de alegere şi în esenţă ca formă a libertăţii de care se bucură în general), cât şi riscul (asumat alegerii, consecinţă a aceleiaşi libertăţi). În organizarea militară  individul este scutit de amândouă (F.A.Hayek, op.cit., p.147).

Ce înseamnă asistenţa şi protecţia socială?

Problemele sociale şi economice sunt diverse. Societatea se confruntă cu ele chiar dacă are tendinţe să le ignore. Emigrarea tinerilor şi depopularea anumitor zone, îmbătrânirea demografică a populaţiei, deprofesionalizarea, creşterea fenomenului infracţional şi a analfabetismului, divorţialitatea. Printre acestea se regăsesc aşa numitele categorii socio-demografice vulnerabile mult mai predispuse să fie victime pe fondul neimplicării susţinute ale autorităţilor în rezolvarea situaţiilor specifice. Aceste categorii devin specifice zonei.

Zona şi specificul ei

Avem în vedere orfanii, familiile monoparentale, persoanele cu dizabilităţi, vârstnicii singuri şi bolnavi cronic, femeile abuzate fizic şi dependente economic de partener etc.

Pe fondul numeroaselor discuţii privitoare la sfârşitul statului social (asistenţial), în contextul crizei economice globale, anumite comparaţii pot să fie la prima vedere defavorabile ultimelor etape analizate. Fără îndoială că ele surprind corect tendinţele care se manifestă.

Figura 2. Asistenta şi protecţia socială acordată de stat categoriilor vulnerabile
din Valea Jiului

Ce fac instituţiile statului?

Nu la acelaşi nivel ca în cazul implicării autorităţilor în rezolvarea problemelor social-economice dar şi aici se face remarcată perioada de dinaintea lui 1989. Vorbim de o implicare a statului în asistenţa şi protecţia socială a categoriilor vulnerabile. Doar că într-o măsură mai mică. Considerăm că aprecierile sunt mai echilibrate din cel puţin două motive. În primul rând, unele dintre categorii vulnerabile ce alcătuiesc astăzi veritabile fenomene sociale, nu existau înainte de 1989. De exemplu, şomerii sau persoanele deprofesionalizate prin desfiinţarea anumitor întreprinderi; femeile abuzate fizic, căci violenţă domestică în România a fost luată în calcul ca problemă socială de abia în anul 2003. An în care a fost  adoptată Legea Nr. 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei în familie etc.

Înainte şi după 1989

În perioada de dinainte de 1989 tot ceea ce se consideră astăzi de domeniul asistenţei şi protecţiei sociale era încorporat în altă teorie. Teoria implicării autorităţilor în rezolvarea problemelor socio-economice la nivel general. Aspect ce face distincţia dintre securitatea limitată şi securitatea absolută. Încadrate desigur în contextele societale potrivite. Cu certitudine putem spune că odată cu etapa cuprinsă între 2005-2008 categoriile vulnerabile din Valea Jiului resimt scăderea asistenţei şi protecţiei sociale primite. Scădere ce culminează odată cu perioada de după anul 2008. Până în prezent este la fel. Când 60% din populaţie se simte protejată social în foarte mică măsură. Dacă vom comasa între ele procentele aprecierilor de la variantele potrivită cu mare+foarte mare măsură obţinem un lucru interesant. Anume o mai bună valorizare din perspectiva asistenţei şi protecţiei sociale primite pentru anumite perioade de timp de după 1990. Etapa 1990-1996 cu 72,6% din aprecieri. Etapa 1997-2004 cu 68% dintre aprecieri. Comparativ cu perioada de dinainte de 1989 (66 la sută).

Care sunt şansele de reuşită socială?

A pune în discuţie oportunităţile egale de reuşită într-o zonă pauperă, cum este Valea Jiului, pare oarecum inoportun. Valea Jiului a fost aflată permanent, după anul 1997, sub spectrul grijii zilei de mâine. A fost ruptă de multe ori din contextul general ce caracteriza România din multe puncte de vedere, pe parcursul întregii perioade de după 1990 şi chiar înainte de 1989. Marile frământări sociale ce au caracterizat Valea Jiului începând cu 1990 au avut printre altele şi dezideratul unei mai mari justiţii sociale. Cercetările de teren pe care le-am făcut cu privire la acest aspect le-am plasat sub spectrul teoriei privării relative interpersonale intergrupuri, numită şi privare relativă colectivă. La originea acestui tip de privare stă comparaţia între grupul de apartenenţă şi alte grupuri, percepute ca injust favorizate (I.V.Fulger, Valea Jiului după 1989, spaţiu generator de convulsii sociale, 2007, p.158). Concluzia iniţială ar fi aceea că populaţia Văii Jiului s-a considerat defavorizată din acest punct de vedere raportat la alte zone ale ţării, mobilitatea teritorială fiind considerată de mulţi drept singura oportunitate de reuşită socială pentru cei din acest spaţiu social.

Figura 3. Şansele de reuşită socială

Aurul social de dinainte de 1989

Cantonându-ne doar pe variantele de răspuns mare+foarte mare măsură ajungem la concluzia că perioada de dinainte de 1989 a fost cea mai propice reuşitei sociale locuitorilor de aici. Explicaţiile sunt obiective. Sectorul minier era la aceea vreme un domeniu economic fără probleme. Acesta solicita permanent forţă de lucru, iar avantajele angajaţilor exploatărilor miniere nu erau de neglijat. Locuinţă oferită de întreprindere, transport gratuit la şi de la locul de muncă, o masă caldă pe zi, subvenţii la energie electrică şi termică etc. Dacă vom recurge la comasări, după cum am procedat anterior (adăugând varianta potrivită măsură), vom constata propagarea unei stări economice proprii mineritului de dinainte de 1989 ani buni după 1990. Prezentăm în cele ce urmează aprecierile respondenţilor privind şansele de reuşita socială pentru fiecare etapă în parte.  Etapa de dinainte de 1989 = 84 la sută. Etapa dintre 1990-1996 = 85 la sută. Etapa dintre 1997-2004 = 75 la sută. Etapa dintre 2005-2008 = 49 la sută. Etapa de după 2008 şi până în prezent = 34 la sută.

Răspunsuri cu rădăcini reale

Aprecierile respondenţilor au suport obiectiv în realitate. Argumentăm prin aceea că între anii 1990-1996 numărul angajaţilor de la exploatările miniere a crescut continuu, de la 30455 la 35055. Ori de cele mai multe ori reuşita socială a fost înţeleasă ca oportunitate de angajare, fapt ce asigura individului mobilitatea socială ascendentă (I.V.Fulger, op.cit., p.21).

Cine a participat la cercetare?

Cercetarea pe baza căreia prezentăm comunicarea de faţă a avut loc în anul 2010, lunile iulie-august. Arealul desfăşurării ei a fost Valea Jiului. Metodologia la care am apelat în vederea culegerii datelor de pe teren este una axată pe metoda anchetei directe. Instrumentul de lucru a fost chestionarul tipărit. Prioritare au fost cele de opinie şi atitudine, fără a neglija întrebările factuale (predominant cele de identificare). Datorită faptului că în chestionar am folosit foarte multe întrebări sub formă tabelată la final numărul întrebărilor efective care au fost puse respondenţilor s-a ridicat la 123. Cercetarea a fost una extinsă, nu doar ca arie geografică ci şi ca număr de persoane care au fost intervievate. Volumul eşantionului pe care am lucrat efectiv a fost n = 1369 de persoane

Valentin Fulger

……………………..

Bibliografie

 [1] Fulger Ioan Valentin, Valea Jiului după 1989, spaţiu generator de convulsii sociale, Editura Focus, Petroşani

[2] Fulger Ioan Valentin, Ion Hirghiduş, Influenţa evoluţiei mineritului din Valea Jiului asupra calităţii vieţii locuitorilor din această zonă, în, Lucrările Ştiinţifice ale Simpozionului Internaţional Multidisciplinar„Universitaria Simpro”, Socio-Human Sciences, Editura Universitas, Petroşani, 2010

[3] Hayek A.Friedrich, Drumul către servitute, Editura Humanitas, Bucureşti, 1993

 Lucrarea are ca autori pe lector univ. dr. Fulger Ioan Valentin şi conf.univ.dr. Hirghidus Ion şi a fost publicata sub titlul  The Ratio of Social Conditions and the Perception of Some Dimensions of Freedom, The 17th  International Conference The Knowledge-Based Organization, Conference Proceedings 2, Economic, Social and Administrative Approaches to the Knowledge-Based Organization, KBO 2011, Sibiu, 24-26 november 2011, p.439, „Nicolae Bălcescu” Land Forces Academy Publishing House, ISSN 1843-6722