Răstignire contemporană. Puterea unui popor creştin stă în esenţa oamenilor săi

0
314

A răstigni, răstignire, răstignit. Răstigniţi-mă doar cu argumente! Prea mulţi religioşi şi infinit mai puţini credincioşi.  Acesta o fi un păcat, un blestem sau doar o cruce ce trebuie cărată într-un ciclu istoric dirijat şi dirijabil de o masă amorfă?!

Omul din mine, acea bucată care-mi este Dumnezeu, m-a educat în arta credinţei. Să-mi fiu credincios mie pentru a putea să trăiesc uitându-mă în ochii celorlalţi. Şi asta nu poate fi surprins de vreun selfie.

Omul din mine, acea bucată care-mi este Dumnezeu, m-a crescut  în arta perfecţiunii credinţei.  Să fiu credincios principiilor mele ca să pot să respect educaţia unui creştin aflat în plin proces evolutiv. Iar asta nu se trâmbiţează la vreun bairam.

Omul din mine, acea bucată care-mi este Dumnezeu, m-a hrănit din arta multiplicării credinţei. Aceea în care sunt identificaţi impostorii ce fură credinţa pentru a oferi pocalul plin de religiozitate disimulată. Nici măcar asta nu pluteşte pe licoarea fericirii.

Omul din mine, acea bucată care-mi este Dumnezeu, m-a învăţat întotdeauna care sunt armele artei decenţei creştine. Şi aşa am înţeles că cea mai aspră pedeapsă este să te pierzi pe tine, să te îndepărtezi de tine şi să nu ai curajul să-ţi asculţi sufletul. Iar acest punct reprezintă gaura neagră pentru fiecare om raţional.

Ştiu, dă credinţa pe din afară în momentele X şi Y stabilite de calendarul Bibliei. Nu mai ai loc pe niciunde. Nicăieri. Totul e haos. Nu înţeleg exact dacă e creştinism sau religiozitate. Văd doar tablouri colorate cu personaje diversificate.

Ştiu, e o blasfemie să nu te încadrezi în trendul mesajelor gen Paşte Fericit! şi etc şi etc. Bla, bla gen… Bla, bla, pentru că totul e o înşiruire de cuvinte neizvorâte din propria simţire, copiate de pe Google sau din puţul gândirii unui mânuitor de cuvinte.

Dar ştiu la fel de bine, mai mult de atât chiar sunt perfect sigură, că  e o binecuvântare ca în toate celelalte zile, neincluse în acelaşi calendar sus-numit, să studiezi practica credinţei. A credinţei pure, cea care te defineşte ca om.

Pentru că… da, da, da… puterea unui popor creştin stă în esenţa oamenilor săi.

Ramona ROŞULESCU