Masca adolescentului este o pelerină impermeabilă. Lacrimile tardive ale părinților nu trec prin pelerină

0
378

Poker Face-ul este un mod de viață la vârsta adolescenței. Este vârsta în care umbra lor fuge după ei, iar ei aleargă să prindă umbra celorlalţi. Challenge-ul îi motivează şi îi scoate din rutina adulţilor. Nu pierd timp încercând să înţeleagă, de exemplu, logica lui Pitagora, fiindcă li se pare că personajul e „unuseful”. Părinţii lor se jucau cu catetele ca să depisteze ipotenuza. Ei navighează pe oceanul Internetului. Şi unii şi alţii sunt protagoniştii propriilor normalităţi. Normalitatea generaţiilor din care fac parte. Între cele două generaţii nu există un gol. Un gol imens. Ci doar o o comunicare absurdă.

NU! Asta nu ai voie până la 18 ani…

Poker face-ul stă permanent pe raftul din dormitorul adolescentului. Și asta îi dă puterea de a poza în personajul pe care și-l dorește. Este personajul principal al poveștii lui. El scrie textul, el alege rolul. Sufleurul trebuie să îi anticipeze „blocajul” și să îi încurajeze momentul improvizației. Înaintează în poveste ” pipăind”.

Prima barieră. NU-ul absurdului. De aici începe pentru adolescent virajul pe serpentinele necunoscutului. Cine de cine se ascunde? Sau de ce tu, adolescentul, trebuie să accepți un NU neargumentat pentru o cerință pe care ai exprimat-o corect și loial.

În timp ce, tu – părintele – creatorul copilului – îți permiți în toată splendoarea dorința refuzată adolescentului. Ce anume te determină să interzici unui adolescent un cont propriu de Facebook, de exemplu? Iar tu, maturul care îi ești model, să te bucuri din plin de această etapă evolutivă pe care, în realitatea contemporană, o parcurgeți împreună. Fiecare în timpul, pe banda, propriei vieți. Dragă părinte, crezi că ești credibil? Întreabă-ți copilul… Merită să schimbați rolurile…

Fii sigur că NU-ul absurdului îl va motiva pe copilul tău să treaca pe sub barieră.  El vrea răspunsuri. Bioritmul lui este setat pe un alt fus orar.

Eu știu, numai EU, ce e bine pentru tine…

Binele tău nu este întotdeauna binele celuilalt.

Laptele, primul aliment gustat de om, se află chiar și el în mai multe variante alimentare. Ambalajul nu reprezintă totul. Conținutul face diferența.

Gadget-urile capitaliștilor pot să-ți trimită chiar și laptele acasă. Nu trebuie să mai contribui și la procedura de muls vaca. Nici în primul exemplu, nici în cel de-al doilea nu există vreun segment al anormalității. Este doar vorba despre o realitate pură a diferenţelor existente la nivelul societăţii.

Dragă părinte, învață-ți copilul să-și aleagă „lăptarul potrivit”, nu să refuze lactatele. Pregăteşte-l pentru viaţa reală, nu pentru viaţa ta!

TACI! Nu mai pune întrebări, vei afla la momentul potrivit…

Orice întrebare rămasă fără răspuns de la tine, părintele, va primi un răspuns din altă parte. Dacă nu există un partener de discuţie în lumea reală, cu siguranţă bătrânul GOOGLE – care nu întotdeauna este ÎNŢELEPTUL lumii – va fi prompt.  El răspunde cu răbdare şi cu fidelitate. Nu amână nicio întrebare. Nu subestimează interlocutorul şi nici nu-l tratează ca pe jucăria din pătuţul din dormitorul copilului. Dar, el nu este decât un instrument. Iar instrumentul nu înlocuieşte viaţa reală. Îndepărtarea şi abandonarea în totalitate a vieţii reale reprezintă nimic altceva decât OMUL NEGRU care devine partenerul apropiat al copilului tău.

Dragă părinte, nu-ţi trata copilul ca pe o păpuşă – baby căruia îî serveşti o suzetă de plastic atunci când butonul care declanşează plânsul a fost acţionat. 

Te regăseşti în vreuna din situaţiile prezentate? Dacă da, încearcă să fii o zi, o singură zi, copilul tău. Povesteeşte-ţi apoi experienţa. Cum e?

Gazeta de dimineaţă te va ajuta, în mai multe episoade, să vezi pericolul de dincolo de ecranul gadget-ului. O echipă de specialişti vine în sprijinul tău. Doar trebuie să-ţi comunici nevoia.

Scrie-ne pe gddhunedoaragorj@yahoo.com şi vei afla răspunsurile la întrebările tale.

.Ramona ROŞULESCU