Hai-hui prin Hunedoara! Călătorie în Regatul de gheață

0
714

Hai-de cu noi, hai-hui prin Hunedoara! Un veritabil regat de gheață se află la o aruncătură de băț de Uricani, ultimul oraș din județul Hunedoara, în partea lui de sud.

hai hui
Natura încre,menită

O salbă de cascade, construite natural pe Valea Lazărului și pe Valea Mării, stă mărturie unui peisaj de poveste. Crăiasa Zăpezii trăiește aici în cea mai mare parte a anului.

Hai-hui ca-n poveste!

DN66A te conduce direct înspre feeria Regatului de gheață. Ține drumul până ajungi în localitatea Câmpu lui Neag unde un indicator timid îți arată ruta spre Cabana Buta! Nu ai niciun motiv să te sperii când ajungi pe un drum forestier. Ești în lumea poveștilor și dacă înveți limbajul naturii tot drumul ți se va părea de cristal.

Aluneci ușor așadar circa 1,8 kilometri și apoi descaleci. Te vei trezi la realitate atunci când bifurcația ce-ți iese în cale îți pune mintea la contribuție.

Încotro? Nu te lăsăm să alegi singur ca să nu pierzi timpul pe care ai putea să-l petreci în Regat.

hai hui
Lumea poveștilor din Regatul de gheață

Așadar, la bifurcația marcată printr-un pod de beton alegi stânga și încet-încet pătrunzi în zona argintie a Regatului. Fără să știi, povestea te-a adus în Valea Mării.

De data aceasta, reține, mersul pe jos face picior frumos. Deci adio motoare!

Ești furat, într-o clipă, de sălbăticia naturii. Totul este înghețat, parcă încremenit în timp. Pe alocuri, viața se luptă cu gheața. Forța apei, a pârâului, a reușit să supraviețuiască în Regatul de gheață.

hai huiNatura te provoacă la fiecare pas. Supremația naturii se simte în tot locul. Nu poți nicio clipă să i te crezi superior. Câte un bolovan sau câte un trunchi de copac așezat parcă intenționat în fața personajelor de ocazie care calcă pe tărâmul Regatului îți arată dimensiunea ta insignifiantă în acest cadru. Mic, ca dimensiune, dar imens ca impresie trăită.

Valea Mării reprezintă o provocare la fiecare pas. Tabloul care ți se desfășoară privirii este de poveste. Una câte una, cascadele naturale de pe Valea Mării te confiscă întru totul.  Te așteptai la un tablou alb-negru. Și ai ajuns într-o lume în care culoarea naturii vorbește de la sine despre valoarea locului.

hai hui
vârf de foc…

De la verdele pal ce pusese stăpânire pe pârâul înghețat, spre argintiul gheții întinse ca o pătură peste cascade și până în vârful roșiatic al brazilor unde razele soarelui pătrundeau timide, totul contura un Regat de gheață și foc.

Te pierzi numărând cascadele și te afunzi în sălbăticia locului. Vuietul apei  îți anunță însă capătul de drum. Ești la ultima cascadă de pe Valea Mării, cea mai impresionantă de altfel.  De la înălțimea ei de aproximativ 25 de metri, apa îți vorbește despre drumul parcurs din inima Retezatului și până la tine.

O lespede este așezată parcă pentru a acorda un respiro apei în căderea ei  tumultoasă.

hai huiA avut grijă să pregătească tot cadrul pentru ca povestea să rămână întipărită în mintea ascultătorului.

Gerul, parte a naturii, rupe magia prin urletul lui strident. E stop cadru și din nou hai-hui prin natura sălbatică. Parcurgem același traseu, dar de data aceasta vedem Regatul de gheață de pe Valea Mării din spate. Nu respirăm prea mult, pentru că ne stăpânea o dorință fierbinte de a ajunge pe cealaltă vale a cascadelor, Valea Lazărului. Podul de beton, vi-l mai amintiți?, este punctul 0 de la care începe cea de-a doua introspecție în sufletul naturii.

Aici natura este mai darnică, Valea Lazărului îți permite prin lățimea ei să te simți în largul tău. Soarele era mai prietenos în această zonă. Dar totul până la limita Regatului de Gheață. Tot el domină teritoriul. Atât că îți permite să îl atingi și de pe o parte și de pe alta. Sălbăticia și duritatea gerului ne-au oprit la un moment dat fără drept de negociere. Orice înaintare pe vale în sus era imposibilă. Pericolul era evident.

hai hui
Valea lLazzarului

Mda, periculos de fascinant totul.  Nu am clipit prea mult. Nu am avut timp să visăm  decât cu ochii deschiși.

Și, da, și timpul devenise aliatul mediului înconjurător.. Fugise fără să ne dăm seama și era momentul să ne retragem înainte de a deranja siesta naturii la orele serii.

Așa că orice tentativă de a insista în ”hai-hui” nu era în avantajul nostru.

Știam drumul înapoi, dar nu agream neaparat să-l și parcurgem. În noi se dădea o luptă între dorința de a mai rămâne în Regatul de gheață – ușor neprietenos – și obligația de a reveni la noi, cei din lumea de dincolo  de regat.

Și ce să și faci între cele două variante de ales? Ne-am luat bagajul dobândit în mijlocul naturii și am făcut cale întoarsă.

hai huiAcelași drum, doar noi eram alții.

”Hai-hui prin Hunedoara” Aldo Todoran

Editor Ramona Roșulescu