Dacă aveți nevoie de noi, căutați-ne! Nu ne mișcăm, ne-am așezat. Ne-am lipit fruntea de glie ca să conservăm simbolul național.

0
195

Trăim prin imagini. Trăim din imagini. Cele mai multe vizuale. Suntem imaginile vii ale imaginii create de alții. Suntem imaginile vii ale propriilor noastre decizii. Suntem mulți, dar de fapt așa puțini. Suntem puternici, dar slăbiciunea ne conduce viața. Trăim împreună, dar total separat. Suntem uniți, sub același drapel, de 100 de ani. Prea puțini ani ca să înțelegem ceva. Suntem obosiți. Prea obosiți ca să mai putem sta în picioare. Timpul ne-a alergat continuu. Evenimentele ne-au copleșit. Abia respirăm. Dacă aveți nevoie de noi, căutați-ne! Nu ne mișcăm. Ne-am așezat. Ne-am lipit fruntea de glie ca să conservăm simbolul național.

De unde am plecat…

Fruntea…

Fruntea sus! Acest șablon lingvistic este auzit ori de câte ori în viața noastră se petrece un eveniment mai puțin dorit. În acel moment, instinctiv, îți prinzi capul în mâini și-ți ridici bărbia. Odată cu ea, fruntea începe ascensiunea și revine la poziția inițială. Sus. Acolo, sus, la înălțimea staturii tale de om. Om în toată puterea cuvântului. Om cu acte în regulă. Cu discernământ și cu origine. Om asumat de un popor. Om care aparține unui stat.

Întâmplător, sau nu, numele teritoriului pe care zăbovim este România. Cu alte cuvinte, avem o frunte. Dar nu orice fel de frunte. Una comună. Una personalizată. Una inscripționată cu două inițiale mixte – consoană și vocală – RO.

… și frunte…

Și totuși, fiecare cu fruntea lui. Fiecare își plimbă fruntea la înălțimea dorită. Unii o flutură pe cele mai înalte culmi ale performanței, ale științei. Alții o rătăcesc printre norii care traversează cerul vieții. Nu sunt puțini cei care o ascund în palmele durerii. Nu pot fi neglijați nici cei care nu conștientizează existența ”frunții”.

Însă poate fi observat un exod al celor care au abandonat-o de-a dreptul. O ignoră, nu-i mai dau importanța cuvenită. Nu au nevoie de ea. Nu produce efectele nevoii proprii. De ce să ai grijă de o ”frunte”? De ce să investești în ea? De ce? Nici măcar nu te intersectezi vizual cu ea dacă nu te uiți în oglindă. Iar oglinda oricum deformează realitatea.

Sentința definitivă și irevocabilă dată de completul de judecători ai conștiinței: fruntea nu prezintă o prioritate. Nici individuală, nici colectivă.

… în frunte…

Motivarea sentinței este explicită. La îndemâna oricui. Nu-ți amintești, ce-ți spuneau părinții în copilărie? ”Nu mai face prostii, că-ți rămân scrise în frunte!”

Ei, vezi, câtă dreptate are conștiința ta! Ce să o fluturi prin lume. Ce frunte sus?! Ce tu nu ai făcut o prostie, în viața ta, care să-ți fie scrisă pe frunte?

Ei bine, fugi la stilist. Comandă un breton! Unul des, până la nivelul sprâncenelor, și acoperă, de ochii curioșilor, ce a mai rămas din frunte.

Sau, alternativ, dacă-ți permiți, caută un ”specialist” pentru o operație estetică. S-ar putea să iasă urmele trecutului din vreo două încercări insistente.

Și atunci scapi de ridurile frunții. Vei putea rămâne cu fruntea descoperită. Așa ai șanse reale să devii chiar fruntea frunților.

… fruntea frunților…

Și aici e bine. Să fii fruntea frunților e… fruntea tuturor momentelor tale. E de vis. Vis pe care numai tu îl poți transforma în realitate. Cum? Prin concurs. Dosar. Înscriere. Comisie. Selecție. Declarare câștigător. Și gata, realitatea a învins visul. Sau, dacă înțelegi mai bine, visul a devenit realitate.

Ce aștepți acum? De ce te uiți nemulțumit? Nu auzi, ești aclamat. Ești tu, bucură-te! Chiar tu. Du-te, du-te înainte! Nu recunoști profilul? Ba da, e fruntea ta! Așa arată după operație. Acea operație estetică… Ești cel mai bun… Fruntea sus… îndrăznește să urci pe podium! Acolo sus pășesc doar cei aleși! De acolo vei vedea toate frunțile. Pe absolut toate.

A ta e cea mai importantă însă. E curată. E nouă. E realizată impecabil de mână de artist estetician. E diferită de a celorlalți. A celorlalți mulți. Îi vezi? Sunt cei care au un semn distinctiv? Unul conturat chiar de un ”concurs” istoric. Dar e atât de vechi, că abia se mai vede pe câteva frunți. E scris mic ca să încapă tot.

Ar trebui să observi un simbol acolo. Niște litere, două. RO.

Lasă, nu-ți pierde timpul! Ignoră-l e un mic indiciu național. Nu satisface nevoile tale personale.

Tu ești diferit. Pe fruntea ta nu există urmă de semn, de literă. Odată cu operația a fost radiat și simbolul neimportant.

Trăiește momentul! E momentul tău! Ai îndrăznit? Ai câștigat.

Fruntea sus!