Ce i-a dat de gol pe minerii de la Uricani? Cine dă cu subsemnatul?

0
1328

Ce ține adevărul departe? Labirintul care permite morții să se strecoare în unitățile miniere din Valea Jiului. Există un șir sinuos prin care regulamentele impuse în activitatea minieră sunt ocolite. Nimeni nu monitorizează respectarea acestor norme de protecție în câmpul muncii sau de sănătate și securitate în muncă. Activitatea din subteranele din Valea Jiului este derulată ”pompieristic”, iar repercusiunile sunt pe măsură. Există la fiecare pas locuri de muncă ”bombe cu ceas” și angajați ”cockteil-molotov”.  Anul 2018 aduce însă o noutate pe piața hunedoreană: nici moartea nu reușește să mai sperie pe cineva. Moartea ține doar trei zile. Apoi pământul șterge urmele.

Inginerul CFL și șeful de schimb, arătați cu degetul de ancheta ITM

Ești șef? Victorie! Ai un card care geme, dar care nu poate vorbi despre competențele sau responsabilitățile tale. Teorie care este, reciproc, aplicabilă și la simplul muncitor, dar și la personalul cu atribuții de conducere.

Din când în când, câte un eveniment te mai ia pe nepregătite și devii victima aroganței sau a neștiinței. Îți cade pălăria statusului social pe ochi și nu reușești să mai vezi limpede mediul înconjurător.

Morții de la Mina Uricani, ultimii morți în ordine cronologică, au luat cu ei și parte din adevărul meseriei lor. Au văzut ultima dată lumina zilei în data de 30 octombrie 2017 atunci când ”o explozie de mici dimensiuni”, cum spune raportul ITM, le-a curmat viața. Le-a luat-o brutal. Așa și? Nimic. Doar că, la nivel de judecată dreaptă, trebuie stabilite niște responsabilități. Asta doar la nivel teoretic, declarativ. În acest context, e obligatoriu să fie înțeleasă greșeala pentru ca ”fenomenul” să nu se mai repete. Și din nou minunea ține trei zile la nivel de impact social sau emoțional. Eh, în realitate dacă se va repeta, nu se va face gaură în cer. Doar puțin deranj în subteran. Și fiindcă acolo accesul este restricționat, nu sunt mișcate prea multe ”straturi de responsabilități”. Cei care sunt indicați ca ”suspecți” vor fi judecați. Vreo 3-4-5 ani și apoi ciocanul judecătorului va ”sparge masa expertizelor”. În rest, viața curge mai departe. Atât cât mai există viață în minerit, asta înseamnă direct zeci de mii de lei în bugetele angajaților.

Urmăriți, în istoria mineritului din Valea Jiului, câte astfel de accidente au modificat la origini modul de lucru, structura organizatorică, mentalitatea sau pur și simplu au șlefuit integritatea individuală sau de grup social. Nicunul. Da, niciunul, indiferent de dimensiunea lui.

Cazul de la Uricani, de la sfârșitul anului trecut, a fost unul ”atipic” în viziunea conducătorilor. Cel puțin la prima mână analitică. Explozia a avut loc într-un spațiu ”aerisit”. Nu avea ce căuta acolo metanul. Așa sunau comunicările imediate, cele realizate după accidentul colectiv de muncă.

Acum, la finalizarea anchetei ITM, lucrurile indică clar că aerajul în acel loc de muncă a fost ”inversat”. Metanul a pătruns pe la bolta lucrării și și-a făcut de cap. Și le-a venit de hac. Deși musafir, prezența lui la locul de muncă putea fi controlată. Și asta dacă disciplina la locul de muncă nu era o materie opțională.

Potrivit informațiilor deținute până la acest moment. șeful de schimb Alin Băran ar fi trebuit să se consulte zilnic cu un aparat de măsurare a gazelor. Adică, să ridice metanometrul la fiecare intrare în schimb și să verifice atmosfera. Regulă pe care, spun cei care au văzut actele de la locul de muncă, Băran nu a respectat-o. Metanometrul nu a fost ridicat. Băran, în schimb, este unul dintre cei doi mineri care a murit.

Mai mult, în afara mucurilor de țigară găsite în zona deflagrației, în una din bluzele de salopetă a fost găsit un pachet cu 10 țigarete. Cercetările amănunțite au dus spre același angajat, Alin Băran. Tot cei din SNÎMVJ spun că ancheta a arătat că era singurul din echipa de lucru care fuma.

Alături de Băran, pe lista responsabililor se află și inginerul CFL, Lucian Ignătescu, însărcinat cu verificarea concentrațiilor de gaze. Nicio măsurătoare nu indica prezența de metan. Care metan oricum nu s-ar fi declanșat fără sursa de aprindere reprezentată de ”rechizitele de fumat” (țigări, brichetă, chibrituri – n.r).

Verdictul este departe de a fi dat.

Există voci printre mineri care vorbesc despre fabricarea unor probe. Inclusiv ”tapetarea locului accidentului cu mucurile de țigară”. Minerii reclamă că înaintea echipei de cercetare în subteran, la fața locului a avut acces o ”trupă de comando” formată din oamenii conducerii care au avut ca rol plantarea de probe disimulate, inclusiv mucurile. Ipoteză neconfirmată prin nicio altă probă suplimentară.

Mai mult, raportul expertizei ITM arată că toate concluziile verificărilor sunt susținute atât prin probe, cât și prin declarații ale angajaților minei Uricani. Raportul ITM cuprinde și o expertiză realizată de INSEMEX.

 

Ramona Roșulescu