Ministrul Energiei participă la înmormântări de mineri. Șeful pesedist al industriilor a îngropat mineritul.

0
1384

Ministrul Energiei, Toma Petcu, a ajuns, luni, la mina Uricani, la trei săptămâni după ce același reprezentant al statului a fost prezent și la mina Lupeni. Şi acum şi atunci a venit pentru că l-au chemat ortacii “ciuruiţi în subteranele româneşti nefinanţate”.  Atunci era înregistrat un accident colectiv de muncă soldat cu victime în rândul minerilor. Acum este înregistrat un alt accident de muncă soldat tot cu victime. Paradoxal, tot astăzi, la Bucureşti, Iulian Iancu – specialistul pe Energie al Energiei parcurge un alt pas din procedeul de “uciderere al mineritului românesc”.

PSD are cu ce. România nu îi face față.

Este la butoanele energiei din cele mai vechi timpuri. Iulian Iancu, șeful Comisiei de Industrii din Camera Deputaților, este tocmai cel care încă din anul 2007, prin inițiativele sale legislative, a dirijat banii statului român către energia regenerabilă. După 10 de ani, el continuă procesul la care lucrează cu migala unui bijutier. Iancu Iulian continuă să pledeze împotriva industriei naționale. Astăyi, 30 octombrie 2017, a promis inițierea unei noi scheme de ajutor pentru regenerabile.

Banii dați ca subvenție regenerabilelor într-o perioadă în care tehnologia acestora era extrem de scumpă, ar fi putut salva vieți omenești și crea o autonomie națională pe piața de energie care acum geme.
20 de miliarde de dolari puse pe spatele românilor. Aceasta este suma stabilită de Consiliul Concurenței ca fiind plus la facturile de energie electrică prin strategia gândită de românul Iulian Iancu. Adică circa 1000 de dolari pe cap de român.

Din această sumă au fost deja recuperate cinci miliarde de dolari prin facturile de energie. Celelalte 15 miliarde de dolari vor fi plătite, până în anul 2030, tot de români și tot legal – prin facturile de energie electrică.

Energie sufocat[. Moartea industriei miniere româneşti vine din 2007

Anul 2007 este anul în care s-a trasat linia industriei miniere din România. Atunci specialiştii adevărați, fără carnete de partid, puteau să înţeleagă că resursele minerale autohtone vor pieri prin nefinanţare. Tot atunci, organismele care monitorizau şi se aveau în atenție de securitatea energetică naţională ar fi trebuit să îşi ascută auzul şi să-şi îmbunătăţească văzul.

4 decembrie 2007 este ziua în care a fost înregistrat  la Senat proiectul de lege pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei electrice din surse regenerabile de energie. Propunerea a fost inițiată de opt deputați și senatori, printre aceștia aflându-se și președintele Comisiei de Industrii din Camera Deputaților, Iulian Iancu.

”Având în vedere faptul că energia regenerabilă are un potențial imens și poate, teoretic, asigura o furnizare nelimitată de energie relativ curată și mai ales locală, iar acțiunile vizând promovarea eficienței energetice și a surselor regenerabile de energie vor contribui atât la reducerea impactului negativ al factorilor poluanți asupra mediului, cât și la creșterea securității în alimentare, diminuând gradul de dependență al României de importurile de energie, supunem analizei și dezbaterii Parlamentului prezenta inițiativă”, așa sună parte din proiectul legislativ cu care Iulian Iancu, Viorel Hrebenciuc și colegii lor au adus regenerabilele în prima linie a pieței energetice românești.

Vreme la care costurile tehnologiilor loveau în moalele capului orice economie de piață europeană.

La acel moment, Guvernul condus de Călin Popescu Tăriceanu a dat aviz negativ acestei propuneri care aducea grave atingeri siguranței energetice naționale.

Tăriceanu, cel care a și semnat punctul de vedere al Guvernului, menționa explicit că textul propunerii legislative nu precizează, de pildă, în bugetul cărui ordonator principal de credite vor fi prevăzute subvențiile ce se preconizează a fi acordate – producătorilor și consumatorilor de energie electrică din surse regenerabile – de la bugetul de stat drept stimulente.

Mai mult, punctul de vedere al Guvernului considera că trebuia făcută o evaluare atentă a impactului asupra tuturor facilităților propuse a fi acordate pentru stabilirea fezabilității implementării.

Aici, Guvernul sublinia explicit nevoia de a fi precizată, în textul propunerii legislative, a influenței acestor facilități asupra prețului final la energia electrică și care este efortul consumatorilor pentru acoperirea tuturor acestor facilități.

Ignorând avizul Guvernului, parlamentarii români, majoritari PSD, votează propunerea lui Iancu, care astfel devine lege.

Astăzi, după 10 de ani, ani în care Iancu și echipa și-au dus la bun sfârșit opera de artă, Consiliul Concurenței stabilește explicit că efortul consumatorilor generat de legea lui Iancu reprezintă fix 20 de miliarde de dolari.

Așadar, deputatul Iulian Iancu, cu sprijinul președintelui de atunci al PSD, Mircea Geoană, au realizat o lege ce stabilea unul dintre cele mai generoase sisteme de subvenții pentru energia regenerabilă din Uniunea Europeană. Acest sistem de subvenții a generat începutul sfârșitului mineritului din Valea Jiului.

Românii, îngenunchiați de grupuri de interese interne și internaționale

Impactul social a fost și continuă să fie dezastruos în condițiile în care investițiile în sectorul regenerabilelor nu au adus valoare adăugată pentru România, deoarece ele presupuneau import de tehnologie din străinătate. Mai mult decât atât, românii nu numai că au rămas fără locuri de muncă pentru că mineritul se închidea bucată cu bucată, dar mai trebuie să plătească și costurile acestei inițiative – 20 de miliarde de dolari din propriile buzunare pentru această schemă de sprijin.

Iancu nu se lasă…

Nefiind deranjat de nimeni și de nimic în demersurile sale, în anul 2009, doctorul în energie Iulian Iancu ia hora înainte.

În 24.11.2009, Iancu înregistrează la Senat o nouă propunere legislativă în care figurează ca unic inițiator. De data aceasta, inițiativa lui vine să modifice și să completeze Legea 220/2008, pe care am explicat-o mai sus.

Proiect care, în 9.06.2010, prin votul decizional al Camerei Deputaților, devine lege.

Ulterior, Comisia Europeană intervine printr-o directivă prin care trage un semnal de alarmă asupra pericolului generat de mișcările de pe piața energetică din România. Guvernul de la acel moment, condus de Emil Boc, vine cu o ordonanță prin care corectează ”ușor” pachetul darnic oferit de Iancu și echipa lui celor din regenerabile.

Ordonanța lui Boc intră în Parlament unde domnul Iancu, în calitatea sa de președinte al Comisiei pentru Industrii și Servicii, a avizat favorabil și acest demers.

Vezi aici stenograma dezbaterii din plenul Parlamentului

http://www.cdep.ro/pls/steno/steno2015.stenograma?ids=7138&idm=5&idl=1

Iancu a fost și rămâne, așadar, pionul principal în toate deciziile de pe piața energetică românească. Creierul social-democrat al energiei românești a fost prezent și la comandamentul de iarnă alături de ministrul Toma Petcu. Numai ei știu ce calitate instituțională avea Iulian Iancu acolo.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Astfel, uitându-ne cu un singur ochi în spate, dar gândind integru și complet, strategia pusă la punct pe sistemul energetic este una zgomotos de grăitoare. Mineritul românesc a fost omorât conștient prin pachete legislative care au generat subfinanțare, ineficiență și eliminarea resurselor minerale autohtone pentru crearea de spații surselor alternative de energie.

Ramona ROȘULESCU