Mecanicul care şi-a pierdut viaţa la Merişor era pasionat de locomotive

0
2088

Alexandru Garcea, mecanicul de 66 ani de ani care şi-a pierdut viaţa, sâmbătă, în accidentul petrecut în zona Merişor din judeţul Hunedoara, era pasionat de locomotive. Originar din judeţul Gorj, bărbatul a lucrat în Valea Jiului – la Petroşani – şi a ieşit la pensie de la Simeria.

Pasiunea lui, spiritul dedicat cu care şi-a făcut întotdeauna meseria, este justificată în ochii foştilor lui colegi atunci când se vorbeşte despre decizia de a nu părăsi „corabia de fiare” – locomotiva în care a semnat pentru ultima dată contractul cu viaţa.

Adrian Andrei, un fost coleg de-al mecanicului Alexandru Garcea, îşi aminteşte cu uşurinţă despre perioada în care au lucrat împreună.

„A fost mecanic aici la Petroşani şi apoi a fost transferat la Simeria. De acolo a şi ieşit la pensie şi s-a angajat la privat. Am lucrat împreună, locomotivele erau viaţa lui. A fost un foarte bun şi pasionat mecanic. Cu siguranţă, dragul pentru meserie a dominat când a decis să se angajeze şi după pensionare”, spune mecanicul petroşănean fără să caute prim memorie.

Din interiorul meseriei lor, accidentul feroviar de la Băniţa – Merişor are altă valoare, altă nuanţă, alte ecouri profesionale.

„Îmi este foarte greu să vorbesc despre un coleg care şi-a dedicat viaţa meseriei. Imaginile de ieri nu le voi uita uşor, empatia nu poate fi descifrată în cuvinte. Ne cunoaştem rutina profesională, ne cunoaştem cu bune şi cu rele, cu plusuri şi cu minusuri. Eu mă pot apropia, e adevărat, de ceea ce au simţit cei doi colegi ai noştri, pentru că ştiu ce înseamnă să fii acolo (în locomotivă – n.r.), decodez mai uşor solicitarea lor, fiindcă înţeleg din interior întregul tablou al evenimentului”, spune mecanicul care a fost, sâmbătă, la faţa locului pentru recunoaşterea lui Alexandru Garcea.

Mecanicul povesteşte că presiunea din astfel de clipe este nemăsurabilă fiindcă ai responsabilităţi multiple, ale propriei tale vieţi, câzând pe ultimul loc.

„Cunoştea meseria din scoartă în scoarţă, cu toate responsabilităţile ei. Noi avem din prima oră de lucru, până în a 12 oră din program responsabilitatea siguranţei pe calea ferată. Aceeaşi responsabilitate. Vorbesc şi de responsabilitatea propriei garnituri şi de cea a partenerilor la trafic, cum le spuneţi dumneavoastră. Sunt convins că i s-au derulat – pe repede înainte – toate ipotezele de lucru. Imaginaţi-vă că putea exista pe linie un tren care mergea în aceeaşi direcţie de mers. Putea să-l prindă din urmă, cu viteza scăpată de sub control pe un tronson cu restricţie de 40 de kilometri pe oră. Un om care simte meseria – şi la el nu existau dubii în acest sens – nu cred că s-a gândit o secundă să se autosalveze”, spune fostul coleg al mecanicului mort.

O simplă privire aruncată de jur împrejurul locului de unde a început alunecarea necontrolabilă a trenului – porțiune cu vegetație – arată că dacă cei doi și-ar fi propus salvarea, aruncându-se din tren, ar fi avut șanse mari de supraviețuire.

Mecanicul a solicitat sprijin împiegatului de mişcare din Merişor.  Solicitarea reprezintă în „uzanţa mecanicilor” un strigăt excepţional de ajutor. Un semnal de „dezarmare” a celui care lansează apelul.

„Nu vreau să folosesc cuvinte mari, dar au murit ca nişte eroi pe altarul meseriei noastre. Aveau și posibilitatea să sară din locomotivă, să abandoneze garnitura, dar nu au făcut-o ceea ce spune multe despre simțul datoriei. Sunt sigur că a făcut tot ce a fost omenește posibil să evite această tragedie şi să salveze garnitura pe care o conduceau. E un act de total curaj să rămâi în continuare pe locomotivă când conștientizezi că nu mai poți controla nimic. Ești cumva predat în mâna necunoscutului”, a spus Adrian Andrei.

Localitatea hunedoreană Băniţa reprezintă vârful traseului Tg. Jiu – Simeria. Până la Băniţa urci continuu, traversezi Carpații, cum spun mecanicii, și apoi începe coborârea. Infrastructura nu este deloc favorizantă unor astfel de incidente apărute în timpul mersului.

Adrian Andrei își amintește de pe vremea când era ajutor de mecanic, cu mulți ani în urmă, că îi povesteau colegii despre o întâmplare similară petrecută în aceeași zonă.

„Atunci era o garnitură mult mai grea, avea peste 1800 de tone, care prinsese 80 de kilometri la oră. Au reușit să-l oprească, parcă pe la Bretea Română, nu-mi mai amintesc exact. Atunci infrastructura avea altă calitate. Din păcate, acum noi – mecanicii nu mai existăm ca noțiune profesională”, a explicat Adrian Andrei.

Alexandru Garcea a murit împreună cu un coleg de-al său în vârstă de 51 de ani, ajutor de mecanic, în accidentul feroviar care s-a soldat cu deraierea a 14 vagoane dintr-o garnitură de 16.

Ramona Roşulescu