UPDATE- Tribunalul Hunedoara a respins cererea de recuzare a judecătorului Ioan Drăgan. Intrarea CEH în insolvență, amânată. Geromul controlat de Aurelian Serafinceanu vrea strămutarea dosarului, iar un alt creditor recuzarea completului

0
25

UPDATE- 15.30 – Tribunalul Hunedoara a respins, joi, cererea prin care Armor Security a cerut recuzarea judecătorului sindic Ioan Dăgan, cel care a judecat și prima dată cererea CEH de intrare în insolvență. Judecătorul Ioan Drăgan nu a binevoit să se abțină în acest dosar, iar reprezentanții Tribunalului Hunedoara spun că vor explica de ce dosarul a ajuns la același judecător după judecarea cererii de strămutare depusă de GEROM.

 

Intrarea Complexului Energetic Hunedoara în insolvență a fost amânată, Tribunalul Hunedoara decizând, joi, un nou termen de judecată pentru data de 23 iunie, după ce GEROM- societatea controlată de fostul prefect de Hunedoara, Aurelian Serafinceanu- vrea strămutarea dosarului, iar cei de la Armor Security recuzarea completului întrucât dosarul a ajuns tot la judecătorul Ioan Drăgan. În mod normal, dosarul nu ar fi trebuit să ajungă tot la Ioan Drăgan, acest lucru fiind confirmat, pentru GDD, și de reprezentanți ai instanței de la Curtea de Apel Alba Iulia, care a decis retrimiterea insolvenței CEH spre rejudecare în urma unor greșeli ale judecătorului sindic. De remarcat totodată că liderul de sindicat de la mina Livezeni, Adrian Jurca, posta încă de miercuri seară, pe Facebook, ceea ce se va întâmpla joi la Tribunalul Hunedoara. Insolvența CEH este rejudecată pentru că Ioan Drăgan nu a judecat cererile lui Jurca.

Grupurile de interese continuă să graviteze în jurul Complexului Energetic Hunedoara. Joi, Tribunalul Hunedoara nu a putut judeca intrarea societății în insolvență întrucât firma controlată de fostul prefect de Hunedoara, Aurelian Serafinceanu, a depus o cerere de strămutare a procesului, în timp ce una dintre firmele de pază care a avut contract cu unitățile miniere, Armor, vrea recuzarea completului de judecată condus de Ioan Drăgan, același care s-a pronunțat inițial pe intrarea CEH în insolvență.

Miercuri seară, Adrian Jurca, liderul de sindicat de la Livezeni, posta pe pagina sa de Facebook că astăzi la Tribunalul Hunedoara nu va ”exista probabil nicio soluție” pentru că ”există o cerere a unui creditor de strămutare a procesului în alt județ”. Acel creditor nu este decât Geromul lui Serafinceanu, ceea ce arată clar că există o coalizare împotriva interesului societății și al statului român al celor care ani la rând s-au îmbogățit de pe spatele unităților miniere.

Gerom International, firma controlată de Aurelian Serafinceanu, cea care s-a opus, din ianuarie, deschiderii procedurii de insolvență în cazul Complexului Energetic Hunedoara, nu este alta decât aceeași firmă care în decembrie 2014 a cerut, aceleiași instanțe de la Tribunalul Hunedoara să constate insolvența structurii energetice hunedorene, pentru datorii de circa 40 de miliarde de lei vechi, retrâgându-și într-un final solicitarea.

Curtea de Apel Alba Iulia a decis rejudecarea cererii de intrare în insolvență a Complexului Energetic Hunedoara, din cauza unor vicii de procedură după ce tocmai judecătorul sindic de la Tribunalul Hunedoara, Ioan Drăgan, același la care a ajuns acum dosarul, a acceptat un intervenient în dosar care nu avea calitate procesuală şi apoi, după ce l-a legitimate nu i-a judecat, pe fond, solicitarea.

Potrivit motivării, judecătorul sindic de la Tribunalul Hunedoara, Ioan Drăgan, este cel care a greşit în dosarul în care a  judecat cererea de insolvență a Complexului Energetic Hunedoara.

Potrivit instanței de la Alba, Sindicatul Noroc Bun – cel în dreptul căruia se învârte viciul de procedură, condus de Adrian Jurca – a fost acceptat de către judecătorul sindic – Ioan Drăgan – drept intervenient în dosar, deşi nu putea să aibă această calitate procesuală.

“În calitatea pe care o reclamă, de reprezentant al intereselor creditorilor salariați, acesta (sindicatul-n.r.)  era în drept să formuleze, potrivit legii, opoziție împotriva sentinței de deschidere a procedurii insolvenței”, se arată în motivarea Curţii de Apel Alba.

Acelaşi document arată că, anterior momentului procedural al deschiderii procedurii insolvenței, sindicatului i-a fost recunoscută de judecătorul sindic “calitatea de intervenient”.

“Soluţia față de cererea de intervenție a acestuia (Sindicatului Noroc Bun – n.r.) s-a pronunțat nu ca inadmisibilă (caz în care acesta ar fi avut interes să formuleze, eventual, opoziție, împotriva sentinței de deschidere a procedurii), ci ca neîntemeiată şi astfel i s-a creat o aparență de legitimitate procesuală în acest dosar.” se arată în motivarea Curții de Apel Alba Iulia.

Potrivit motivării instanței de apel, Sindicatul Noroc Bun s-a opus deschiderii procedurii insolvenței CEH susținând,  în principal, faptul că societatea hunedoreană  ”îndeplinește condițiile pentru a fi supusă unei închideri administrative a minei în condițiile Cap. VII, art.51, 52 din Legea Minelor nr.85/2003 pentru care s-au inițiat chiar unele măsuri în acest sens”.

Motivarea evidenţiază continuarea viciilor de procedură. Curtea de Apel Alba Iulia arată că, după ce i-a creat aparenţa de “legitimitate”, judecătorul sindic de la Tribunalul Hunedoara a mai greşit odată, nejudecând pe fond motivele invocate în intervenţie.

”Judecătorul sindic, deși respinge, pe fond, ca neîntemeiat cerere de intervenție a Sindicatului, nu examinează și nu se pronunță asupra acestei apărări de esență a cererii sale, cum, de altfel, nu se pronunță nici asupra susținerilor Sindicatului privind faptul că debitoarea nu ar fi în stare de încetare de plăți, după cum acesta susține în cererea de intervenție”, se mai arată în motivarea Curții de Apel Alba Iulia.

Judecătorii de la Curtea de Apel mai arată că în aceste condiții ”recunoscând calitatea de parte în cauză a Sindicatului, judecătorul sindic nu se pronunță asupra apărărilor acestuia, soluția de deschidere a procedurii insolvenței debitoarei, este lovită de nulitate în condițiile art 480 alin.3 Cod procedură civilă, motiv pentru care se va admite prezentul apel”.

Articolul de lege  invocat de Curtea de Apel Alba Iulia arată că în cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe sau altei instanţe egale în grad cu aceasta din aceeaşi circumscripţie.
CEH a intrat în insolvenţă în data de 7 ianuarie 2016, în baza sentinţei dată de Tribunalul Hunedoara prin judecătorul sindic Ioan Drăgan. Acelaşi judecător a numit atunci administrator judiciar, Casa de Insolvenţă GMC Craiova, propusă de unul dintre creditorii CEH, repsectiv UPSROM Petroşani.

Cererea de insolvenţă a fost făcută de Consiliul de Administraţie al CEH în luna decembrie 2015. După pronunţarea sentinţei, CEH face apel la Curtea de Apel Alba contestând administratorul judiciar desemnat de Tribunalul Hunedoara.

Și Gerom a făcut opoziție la intrarea CEH în insolvență.

Gerom, firma controlată de Serafinceanu, avea, potrivit tabelului preliminar al creanțelor întocmit la CEH pe perioada insolvenței, de recuperat 1,672,223.40 lei de la complexul hunedorean.

În opoziția pe care Gerom a făcut-o la deschiderea procedurii de insolvență a CEH se arată, negru pe alb, că persoanele din conducerea societății ce produce echipamente miniere s-au gândit la valoarea activelor pe care le are Complexul Energetic Hunedoara, invocând faptul că structura energetică nu poate fi insolventă întrucât deține bunuri în patrimoniu.

”S-a făcut o confuzie între starea de insolvență a unei societăți comerciale pe de o parte și starea de solvabilitate sau insolvabilitate a unei societăți pe de altă parte. Astfel, solvabilitatea este situația în care valoarea activelor de care dispune un agent economic este mai mare decât valoarea obligațiilor acestuia față de terți, iar insolvabilitatea este situația în care valoarea activelor de care dispune un agent economic este mai mică decât valoarea obligațiilor acestuia față de terți, pe când insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile”, se arată în motivarea prin care Curtea de Apel Alba Iulia a trimis spre rejudecare dosarul insolvenței CEH.

Potrivit Curții, chiar dacă în patrimoniul CEH s-ar afla bunuri mobile sau imobile care în urma vânzării ar acoperi creanțele, imposibilitatea dispunerii de către societate la scadență a sumelor de bani în vederea acoperirii creanțelor dovedește insolvența complexului, întrucât la scadența acestor datorii acele bunuri nu pot fi valorificate astfel încât să se achite imediat măcar o parte din datoriile scadente.

Adică, mai pe românește, firma controlată de fostul prefect de Hunedoara, una care a avut contracte nenumărate cu minele din Valea Jiului, e interesată de patrimoniul CEH. Dacă nu poate prelua Termocentrala Paroșeni, întrucât nu are atâția bani încât să achite contravaloarea activului, Gerom s-ar mulțumi și cu alte obiecte de patrimoniu.

Iar dorința Geromului de a-și include în ”patrimoniu” active miniere nu este de azi, de ieri.

În toamna anului trecut, Gerom solicita conducerii Societății Naționale de Închideri Mine Valea Jiului să-i comunice care sunt bunurile pe care poate pune sechestru imobiliar.

Societatea controlată de fostul prefect de Hunedoara, Aurelian Serafinceanu, pusese ochii pe unele dintre activele SNÎMVJ. Din cauza datoriilor acumulate de minele neviabile, în special pentru echipamentele de susținere folosite la abatajul de la Paroșeni, GEROM-ul lui Serafinceanu notificase Societatea Națională de Închideri Mine că va fi executată silit, urmând a fi pus sechestru imobiliar pe unele dintre activele societății.

Directorul Societății Naționale de Închideri Mine Valea Jiului, Aurel Anghel, afirma că nu poate achita cele 116.000 lei pe care le cerea, atunci, rapid GEROM, întrucât nu primea bani de la CEH.

În total, Societatea Națională de Închideri Mine Valea Jiului avea de achitat, la acel moment, către Gerom,  suma de 1.934.000 lei. SNÎMVJ a scăpat cu activele neexecutate, după ce a primit bani de la CEH și a plătit o parte din datoria acumulată către Gerom.

Imperiul financiar al lui Serafinceanu s-a ridicat pe activitatea de minerit, activitatea firmelor deținute de acesta fiind strâns legate de industria extractivă.

Fost prefect de Hunedoara, din partea PSD, Serafinceanu a trecut în urmă cu câțiva ani în UNPR. La acest moment nu există informații clare dacă Aurelian Serafinceanu a părăsit UNPR, însă se știe sigur că acesta este un veșnic susținător al generalului Gabriel Oprea, fostul ministru de Interne.

Chiar dacă firma controlată de Serafinceanu are de recuperat sume importante de bani de la CEH și SNÎMVJ, aceasta continuă să participe la licitațiile organizate de cele două societăți.

Gerom furnizează echipamente de susținere, dar și închiriază mașini (despre care unii spun că sunt antice) unităților miniere.

Serafinceanu este cunoscut ca şi patronul firmelor care au sprijinit la îngenuncherea Companiei Naţională a Huilei. În 2006, poliţiştii din Petroşani au finali­zat cercetările într-un dosar legat de livrarea de piese uzate, care fusese­ră sustrase tot de la Companie, respectiv de la EM Livezeni, în această afacere fiind implicată Gerom Invest SA Petroşani, firma controlată de Serafinceanu. Şi astăzi, august 2015, Serafinceanu este tot om de afa­ceri.

Prin 2011, Serafinceanu s-a înscris în UNPR. Nu a renunţat însă la afacerile cu statul, astfel că firmele controlate de Serafinceanu continuă să figureze printre partenerii de afaceri ai societăților energetice.

De-a lungul vremii, afacerile dintre consorţiul de firme Gerom şi, la acea vreme, Compania Naţională a Huilei au fost subiectul mai multor investigaţii din cauza modului în care se derulau şi a sumelor vehiculate.

Fostul ministru al Industriilor, Dan Ioan Popescu, a decis, după accidentul de muncă de la Vulcan din august 2001,  interzicerea relațiilor comerciale cu firmele intermediare aflate în anchetă și respectiv dovedite a fi desfăşurat activități gen “căpuşă”, printre care se număra și Umirom, firmă ce a fost condusă tot de Serafinceanu.

Anchetele poliției nu l-au găsit vinovat pe Serafinceanu, deși echipamente vechi erau revopsite și vândute ca noi minelor din Valea Jiului. Pe bani frumoși, nu degeaba.

Așa că Serafinceanu s-a menținut pe segmentul producerii echipamentelor miniere, continuând afacerile cu CNH, SNH, CEH. Și nu pe câteva mii de lei, ci pe zeci și chiar sute de mii de lei.

Nici interesul lui Jurca în insolvența CEH nu este unul strict legat de binele angajaților pe care-i mai reprezintă. Liderul de sindicat de la mina Livezeni este judecat pentru evaziune fiscală, firmele conduse de acesta având nenumărate contracte cu unitățile miniere.